Ceaiuri din Japonia

Ceaiul a facut parte intotdeauna din ritualurile religioase japoneze pentru ca da luciditate spiritului si favorizeaza concentrarea. Plantatiile de ceai se intind mai ales in jumatatea sudica a tarii: Saitama, Ibaraki, Gifu, Aichi, Kyoto, Narai, Fukuoka, Miyazaki, Kagoshima si mai ales Shizuoka. Productia japoneza, exclusiv de ceai verde, stabilizata din anii '70 in jurul a 100 000 de tone, este insuficienta pentru consumul local. De fapt, Japonia este obligata sa importe. Cultura ceaiului a fost mecanizata la maximum si cele mai mari exploatari nu se intereseaza adeseori decat de arbustii de ceai obtinuti prin clonare si dand un ceai standard, fara personalitate. Dar consumatorii japonezi devin tot mai exigenti si ceaiurile de soi incep sa recastige teren.

In general, ceaiul japonez, in afara proprietatilor obisnuite ale ceaiurilor verzi, este bogat in vitamina C, tonic si faciliteaza digestia. Se fac patru recolte pe an: primavara, la inceputul verii, la sfarsitul verii si la inceputul toamnei. Prima recolta, care are loc in aprilie-mai, este cea care da calitatea cea mai scumpa si cea mai cautata.

O data recoltate, frunzele sunt trecute prin abur, apoi rulate. Dupa aceea, ceaiul este examinat atent, triat, standardizat, uscat din nou si conservat intr-o camera rece. Ceaiurile japoneze renumite sunt ca marile soiuri de vinuri: sunt scumpe si nu intotdeauna usor de procurat. Astfel, o punguta de 100 gr de Gyokuro poate depasi 55 de euro (pentru vreo cincizeci de cesti).

Ceaiurile de umbra

Deoarece s-a observat ca arbustii de ceai salbatici care cresc la umbra copacilor mari dau ceaiuri mult mai bune, agricultorii pun in aplicare metoda "kabuse" care da ceaiuri "umbroase", foarte bogate in vitamine, clorofila si saruri minerale.

Gustul lor este adeseori foarte parfumat, cu tonalitati de alge, spanac, imblanzite dupa varietati cu nuante de fructe sau de subarboret. Cu trei saptamani inainte de recoltare, arbustii de ceai sunt protejati cu impletituri de paie pentru a filtra razele soarelui si a lasa aromele sa se concentreze la umbra.

Ceaiurile de lumina

Marea majoritate a productiei japoneze nu este umbroasa. Sunt ceaiuri mai obisnuite, mai populare, cu o savoare mai putin marina decat ceaiurile umbroase. Cel mai cunoscut sortiment din aceasta categorie este Sencha.